Tehnici si metode speciale antiaging
RESPIRATIA:
Viata noastra depinde in mod absolut de actul respiratiei. A respira inseamna a trai, iar acolo unde nu exista respiratie nu exista viata.
Copilul ia contact cu lumea din afara printr-o lunga si profunda respiratie prin care absoarbe aerul, il retine o clipa pentru a-i absorbi proprietatile sale vitale, apoi il expira cu scancet destul de sonor si astfel incepe viata sa pe pamant.
Batranul, printr-un suspin slab, inceteaza sa mai respire si viata sa a ajuns la sfarsit. De la prima respiratie a copilului pana la ultimul suspin al muribandului se impleteste un lant de neintrerupte respiratii. Viata este am putea spune o succesiune de respiratii. Respiratia trebuie considerata drept cea mai importanta din functiile corpului nostru, intrucat de ea depinde toate celelalte. Omul poate trai fara hrana, ceva mai putin fara apa, insa fara respiratie viata lui se poate reduce la cateva clipe. Omul depinde nu numai de repiratie pentru a trai ci intr-o mare masura si de modul corect de a respira, care-i va da o perfecta vitalitate si imunitate impotriva tuturor bolilor. Un control al actului respiratiei poate prelungi zilele noastre pamantesti cu ani ; unii au ajuns la varste incredibile sporindu-si capacatatea vitala, precum si forta de rezistenta in timp, in timp ce o respiratie neglijenta si irationala ne scurteaza viata diminuind vitalitatea noastra, punandu-ne in conditii favorabile pentru a contacta orice boala.
In stare normala omul nu ar trebui sa invete sa respire daca nu ar interveni influenta modificatoare a civilizatiei noastre moderne ; ca un copil ori un animal inferior el respira natural si corect dupa indemnurile naturii.
Printre oamenii civilizatiei noastre procentul celor care respira corect este foarte mic, iata de ce exista atat de multi oameni cu pieptul ingust si cu umerii incovoiati.
Din aceasta pricina, creste infiorator de repede numarul bolilor organelor respiratorii, tuberculoza acest flagel ingrozitor al omenirii numita si ciuma alba. Tuberculoza se datoreste deobicei scaderii vitalitatii, consecinta a cantitatii insuficiente de aer inspirat in plamini. Diminuarea vitalitatii face ca organismul sa fie sensibil la boli.
Respiratia incompleta lasa o parte considerabila a plaminilor in inactivitate si pregateste astfel un camp de cultura favorabil bacililor, impresurand tesuturile slabite si producand distrugeri.
Aproape toti tuberculosii au pieptul ingust, din cauza prostului obicei de a respira necorespunzator si astfel pieptul lor nu s-a putut dezvolta indeajuns.
Omul care respira complet are un piept sanatos si bombat. In general, folosirea respiratiei complete poate salva pe om de la multe boli.
Se poate preveni raceala prin cateva minute de respiratii complete puternice.
Daca va este frig, respirati viguros timp de cateva minute si veti simti o caldura in intregul organism . Majoritatea racelilor pot fi vindecate cu ajutorul respiratiei complete si cu o dieta usoara de o singura zi.
Relatia dintre sanatate si respiratia corecta este evidenta si foarte importanta deoarece prin arta respiratiei corecte se acumuleaza energie, forta vitala in organism , si controland in totalitate actul respiratiei se ajunge sa puteti incetini si opri ceasul biologic al organismului.
Mi-aduc aminte ca intr-o vara eram la scaldat pe malul unui lac si la un moment data am vazut un pui de lisita ranit la o aripa ce statea in apa.
Mi-am zis in sinea mea sa prind acest pui si sa-i oblojesc rana asa ca am pornit inotand spre ea. Cum eram un innotator foarte bun la vremea aceea iar lisita nu putea zbura si nici innota prea repede m-am gandit eu atunci ca aveam toate sansele sa o prind. Dar spre surprinderea mea pasarea innota destul de bine si ori de cate ori ma repezeam in innot spre ea aceasta disparea pur si simplu intrand sub apa si aparand dupa vreo 5 minute in alt loc la distanta foarte mare de mine.
Nu puteam sa cred ca o biata pasare ranita de balta sa aibe o asemenea performanta in tinerea respiratiei, si chiar eram mahnit caci performantele mele de sportiv paleau in fata unui biet pui de lisita. Aproape timp de trei sferturi de ora am innotat in viteza cea mai mare sperind sa o obosesc, dar am esuat lamentabil, aproape de fiecare data cand sa pun mana pe ea, pasarea se scufunda timp de 5-7 minute si iesea la vreo 150-200 m mai departe de locul unde eram . Aceasta a fost cea mai buna lectie de viata pe care am primit-o de la micuta pasare , caci instinctul ei de supravietuire e mai puternic decat cel mai rapid innotator.
Daca facem o analogie intre capacitatea pulmonara a acestei pasari si capacitatea pulmonara a omului ne dam seama ca daca o mica pasare cu plamanii atat de mici poate rezista prin tinerea respiratie atat de mult (aproape 7 minute) inseamna ca noi oamenii care avem plamanii de zece ori mai mari fata de micuta pasare, prin antrenament am ajunge la performante incredibile, cel putin mai mari ca ale acestei pasari.
In realitate, la oamenii obisnuiti nu se regasesc aceste aptitudini deoarece noi folosim doar un sfert din capacitatea pulmonara printr-o respiratie incorecta, de aici aparand si incapacitatea de a acumula vitalitate prin respiratie.
Astfel, daca aerul inspirat in plamani este in cantitate insuficienta , suvoiul impur de sange toxic nu se poate curati, si prin urmare, nu numai organismul ramane lipsit de materie nutritiva dar produsul daunator care trebuie supus arderii, se intoarce din nou in artere si intoxica organismul. Importanta covarsitoare a respiratie corecte nu este greu de dovedit.
Calitatea sangelui depinde foarte mult de completa sa oxigenare prin plamani. Daca oxigenul este insuficient, el devine sarac calitativ si ingreunat de diferite impuritati, organismul incepe sa sufere din cauza insuficientei nutritive si adeseori se intoxica cu produsele descompuse ramase in sange.
Daca sangele nu s-a curatat bine in plamani, atunci el se intoarce in artere intr-o stare anormala, insuficient purificat de elementele daunatoare adunate in timpul calatoriei sale de intoarcere catre inima.Aceste impuritati, intorcandu-se inapoi in organism, vor da nastere diverselor boli.
Sangele celui care respira incorect devine albastrui – inchis, pierzandu-si nuanta rosie stralucatoare pe care ar trebui s-o aibe sangele arteriar pur.
Sangele, expus asa cum trebuie actiunii aerului din plamani, elimina impreuna cu acidul carbonic toate impuritatile si absoarbe o anumita cantitate de oxigen pe care o imprastie apoi in tot organismul .
Cand oxigenul vine in contact cu sangele se uneste cu hemoglobina, patrunde in fiecare celula, tesut, muschi si organ ,sporindu-le vitalitatea si restabilind celulele si tesuturile uzate. Sangele arteriar contine aproximativ 25 % oxigen .
Nu numai ca fiecare parte a organismului este vitalizata de oxigen, dar digestia depinde de el, de gradul in care sunt oxigenate alimentele. Aceasta imbibare se produce cu ajutorul oxigenului aflat in sange si care vine in contact cu alimentele.
Din cauza respiratiei incorecte se resimt stomacul si alte organe digestive. Insuficienta oxigenului in organism provoaca o proasta alimentare a organelor, alimentele consumate trebuind sa absoarba oxigenul din sange si sa oxideze inainte de a fi digerate si asimilate. Acest fapt face vizibila suferinta functiilor digestive si a celor de asimilare, impiedicate de o respiratie incorecta.
Acolo unde nu se efectueaza o asimilare normala, organismul capata din ce in ce mai putina hrana, apetitul dispare, energia scade iar omul se vestejeste.
Din toate acestea reiese clar faptul ca in plamani trebuie sa intre o mare cantitate de oxigen. Astfel se explica de ce plamanii slabi si proasta digestie merg mana in mana.
Din cauza respiratiei incomplete sufera si sistemul nervos, creierul si maduva spanarii, centrii nervosi si chiar nervii - prost alimentati de singe – devin instrumente imperfecte, slabite, in intelesul crearii, acumularii si transmisiei curentilor nervosi. Se intampla ca, chiar curentul nervos sau mai exact forta care emana din acest curent sa scada din lipsa unei respiratii corecte.
Acum dorim sa atragem atentia ca intregul mecanism al sistemului nervos devine un instrument ineficace pentru a transmite forta nervoasa, transformindu-se intr-un prost conducator al fortei nervoase sau a vitalitatii, ca rezultat al respiratiei incorecte.
In timpul respiratiei corecte, in timpul inspirarii, diafragma se contracta, exercatand o usoara apasare asupra ficatului, stomacului si asupra altor organe ale caror miscari ritmice coincid cu cele ale plamanilor, actionind asupra acestor organe ca un masaj usor stimuland actiunea intretinand inauntrul lor o activitate normala.
Organele interioare cer si ele exercitii, carora, conform planului intocmit de natura ,trebuie sa le oferim o respiratie normala.
Principalul instrument in exercitiul organelor interioare este diafragma. Miscarile ei pun in vibratie principalele organe digestive ca si a celor de asimilare, le maseaza si le ,,loveste’’ la fiecare inspiratie si expiratie fortand afluxul sangelui spre ele si tonificand in general tot organismul.
Fiecare organ sau parte a corpului care au fost private de exercitii se atrofiaza treptat si refuza fuctionarea corecta, iar lipsa exercitiilor interne , provocate de actiunea diafragmei, duce la imbolnavirea organelor interne.
Savantii eminenti afirma ca daca o generatie de oameni ar respira corect, s-ar regenera rasa umana, iar bolile ar deveni atat de rare incat aparitia vreuneia din ele ar deveni o curiozitate.
In continuare ve-ti invata cum se respira corect si abia mai tarziu veti invata tehnicile secrete de dobandire a tineretii si vitalitatii.
